Inainte sa abordez subiectul educatiei financiare, trebuie sa ma opresc, succint, asupra educatiei, ca fenomen general. Sunt patru surse din care ne luam informatiile si invatam, incepand cu copilaria si continuand cu varsta adulta:

• educatia familiala, asa numitii „Cei sapte ani de acasa”, care continua si dincolo de varsta de sapte ani
• educatia in sistemul scolar, liceal si de invatamant superior
• auto-educatia
• influenta mediului social (de la influenta prietenilor si cunoscutilor pana la influenta mass media)

Dupa cum vezi, se formeaza un paienjenis de influente, mai mult sau mai putin pregnante, in functie de

• intensitatea actiunii factorului
• susceptibilitatea personala de a fi influentat de  unul sau altul dintre factori

Intensitatea actiunii

Fiecare element al listei poate contribui cu o infinita paleta de intensitati

• un parinte poate investi o doza importanta de timp sau bani in educatia copilului sau  poate sa o neglijeze total, din lipsa de timp sau dorinta de a se implica
• un sistem scolar de calitate mai slaba influenteaza partial educatia copilului
• lipsa motivatiei de a te autoeduca poate sa reduca la zero acest segment
• dependenta de televizor si mass media in general poate produce o educatie infirma, care numai educatie nu se poate numi

Susceptibilitatea personala

Este determinata de inclinatiile pe care le avem, spre o anumita sursa de informare sau alta:

• o personalitate timida va fi, probabil, mai inclinata spre mass media sau spre auto-educatie prin lectura
• o pesonalitate dependenta de atentia grupului de prieteni va fi influentata major de valorile (sau non-valorile) grupului pe care il frecventeaza

Familia

Educatia in familie se realizeaza, indiferent daca parintii se implica sau nu. Chiar si lipsa de implicare voluntara poate produce o educatie prin propriul exemplu.

Daca ai o mama care cheltuie banii rapid, dupa ce ia avansul sau lichidarea salariului, daca ai un tata care cheltuile ultimii bani ai familiei pe tigari si bautura, ai in fata exemple disfunctionale care te vor indruma sa devii impotent cand vine vorba de controlul banilor personali.

In schimb, daca parintii tai sunt liber profesionisti sau antreprenori, care discuta in casa aspecte legate de profesia sau afacerea lor si care te implica in discutii sau chiar te iau „pe teren” pentru a vedea cum functioneaza o afacere sau cum se duce o negociere, vei acumula informatii extrem de benefice si iti vor trasa o predispozitie spre aceste modalitati de a face bani.

Educatia financiara trebuie sa inceapa in familie

Din acest punct de vedere, recomandarea mea e clara: educatia financiara incepe oricum in familie, prin exemplul propriu, al modului in care faci banii sau ii cheltui. Ca atare, e bine sa incepi activ sa dirijezi aceasta educatie, de la o varsta cat mai frageda, de cand copilul poate sa receptioneze primele sale concepte abstracte.

Deoarece am vazut programe educationale din domeniul financiar, functionand perfect la gradinita, sugerez ca varsta de inceput a educatiei financiare in familie, palierul de 3-5 ani, in functie de dezvoltarea intelectuala a copilului si receptivitatea sa spre asemenea subiecte.

Educatie inseamna comunicare

A educa inseamna a transfera informatii si deprinderi de la o persoana care le detine (invatator, in acceptiunea generala a termenului) la o persoana care va stoca aceste informatii sau va acumula deprinderile (invatacel sau student, daca preferi un termen mai elevat).

Transferul de informatie inseamna, eminamente, comunicare. Ca atare, daca nu esti capabil sa comunici cu propriu copil, ai slabe sanse sa il poti invata ceva, in afara de transferul de informatii, ca efect secundar al exemplului propriu.

Deficientele  comunicarii apar din mai multe cauze:

• perpetuarea unei inabilitati de a comunica, din educatia anterioara; actualul parinte nu stie sa comunice deoarece, la randul lui, nu a comunicat cu parintii lui, deoarece acestia nu au invatat comunicarea de la parintii lor, si asa mai departe
• lipsa interesului de a educa, din varii motive
• alte motive

Ideea de baza este urmatoarea: nu poti sa educi un copil decat daca stii sa comunici cu el, iar comunicarea se invata de la cea mai frageda varsta. Pentru aceasta trebuie:

• sa fii disponibil, fizic, „sa fii acolo”
• sa cunosti bazele comunicarii (e bine sa citesti, sa te informezi asupra subiectului)
• sa ai cunostinte de baza de psihologie (informarea, din nou, e esentiala)
• sa initiezi activ comunicarea
• sa cultivi ideea de comunicare, stimuland copilul sa vina la tine pentru a intreba, a discuta, a vorbi despre subiectele care il intereseaza

Comunicarea trebuie sa vina natural, pentru ca orice tentativa de genul „hai sa stam la masa si sa vorbim” este sortita esecului. Cu orice ocazie apare, legata de o intamplare sau de o discutie, trebuie sa initiezi comunicarea si sa pornesti procesul de educatie.

Educa de la inceput

De indata ce copilul vorbeste coerent, poti sa incepi sa educi. Cum spuneam, foloseste-te de fiecare ocazie pentru a deschide o discutie.  Mai mult:

• raspunde imediat si detaliat la orice intrebare a copilului, pana cand acesta se declara multumit de raspuns
• adopta un limbaj potrivit cu varsta si capacitatea lui de intelegere
• atunci cand te implici intr-o actiune (de exemplu, cand scoti bani de la bancomat), intreba copilul daca vrea sa afle mai multe detalii despre proces
• implica copilul in procese de copiere a unor comportamente financiare pe care le ai: cand economisesti bani, explica-i copilului ce faci si cumpara-i o pusculita ca sa economiseasca si el; cand iti faci un buget, arata-i cum sa-si faca propriul buget, in functie de obiectele pe care si le doreste, etc.

Procesul de educatie trebuie sa fie continuu si sa fie cultivat pentru a deveni o obisnuinta. In acest fel, in momentul in care copilul ajunge la varsta dificila a adolescentei, la care el respinge instinctiv comunicarea cu parintele (cel putin in prima faza), dand mai multa importanta grupului si surselor alternative de informatii (cum sunt cele prezente pe internet), vei avea deja cimentata obisnuinta comunicarii, ceea ce te va ajuta enorm pentru a putea depasi problemele care apar inerent in aceasta perioada de dezvoltare.

Educa-te si tu

Cum spuneam intr-un paragraf anterior, TREBUIE sa te educi in domenii cum sunt comunicarea si psihologia, pentru a fi pregatit sa faci fata procesului de educatie. Din acest punct de vedere, iti recomand sa:

• citesti bloguri specializate pe internet
• sa urmaresti video-uri educationale de pe internet
• sa citesti carti din domeniile enumerate anterior
• sa participi la seminarii si workshop-uri

Ca sa ai de unde sa pornesti, iti recomand sa citesti articolele dintr-un site de specialitate, generalist, dedicat parintilor, la parinti.com  De asemenea, poti cauta pe google, dupa cuvinte cheie, articole despre orice problema cu care te confrunti.

Cand vine vorba de cursuri online gratuite, iti recomand cursul Simonei Hupov, care este specialist in comunicarea dintre copii si adolescenti versus parinti, profesori si adulti in general. Simona are o emisiune radio axata pe acest subiect si o rubrica in fiecare vineri la TVR3, care abordeaza problemele legate de educatia copiilor si tinerilor.

Pentru a viziona primul video din curs, da CLICK AICI .

Cand vine vorba de carti, lista lor este foarte mare, existand numeroase traduceri in limba romana. Iti recomand sa le cauti pe internet, la librarie.net

Concluzie

Iata cateva recomandari generale, legate de educatie financiara in familie:

• porneste devreme, de indata ce copilul poate sa comunice eficient si e capabil sa inteleaga primele notiuni abstracte  simple
• educatia inseamna comunicare, deci trebuie sa inveti sa comunici inainte de a educa
• educatia incepe prin exemplu personal, care de multe ori „vorbeste mai tare” decat un discurs; de aceea trebuie sa fii atent ce spun faptele tale
• implica-te activ
• stimuleaza copilul sa te imite, din punct de vedere financiar, in economisire, in urmarirea fluxului de bani etc.
• educa-te continuu
• fa educatie pe baze permanente

Comentarii

comments