Articol aparut ca si guest post in portalul de dezvoltare personala, empower.ro
Alarma cu cod portocaliu?
Sunt sigur ca o discutie despre factorii mondiali care influenteaza pretul petrolului si productia de alimente va determina o puternica senzatie de plictiseala. Ar trebuie sa nu fie asa.
Petrolul inseamna benzina. Benzina mai scumpa inseamna:
- daca ai o masina, platesti mai mult la pompa (se reflecta in cheltuielile lunare);
- scumpirea tuturor produselor pentru ca ele trebuie transportate (se reflecta in cheltuielile lunare).
Alimentele… nu are rost sa discut. Daca mananci 
trebuie sa te preocupe acest subiect. Cresterea pretului alimentelor se reflecta in cheltuielile lunare.
Cresterea cheltuielilor vs cresterea salariului
Avem trei elemente care se manifesta cu o pondere crescuta in bugetul vostru. Iar salariile, va asigur, nu cresc atat de repede. Sa va demonstrez:
- Pretul barilului de petrol in 2006 a avut o medie de 58,3 US$. Pretul barilului de petrol in zilele noastre (mai 2008) se invarte in jurul cifrei de 130 US$. Mai mult decat dublare in doi ani de zile.
- Pretul mediu al graului la mijlocul lui mai 2006: 4.39 US$. Pretul mediu al graului la mijlocul lui mai 2008: 7.79 US$. O crestere de peste 77% in doi ani. Te asigur ca si celelalte cereale si alimentele in general au crescut la fel de mult, poate chiar mai mult.
Salarul tau s-a dublat in ultimii doi ani, ca sa tina pasul cu aceste preturi la elemente de baza din lista ta de cheltuieli?
Aceasta tendinta te influenteaza mai mult decat crezi
Articolul este dedicat celor care doresc sa ia un credit de valoare mare pentru achizitionarea unui imobil folosit ca locuinta. Ei isi dramuiesc fiecare ban pe care il castiga, isi fac un buget si isi stabilesc, la maxim, ce rata pot duce. Cred ca in acest fel sunt in siguranta.
Din pacate nu iau in calcul pretul in continua crestere al alimentelor si al petrolului care are un impact major asupra finantelor personale. An de an salariul lor va creste prea putin in comparatie cu preturile acestor produse esentiale (petrol si alimente). Ei vor scoate tot mai multi bani din buzunar (doar trebuie sa manance…) si vor avea tot mai putini bani ramasi pentru rate.
Urmeaza vremuri grele
Daca vreti sa luati un credit de lunga durata, pentru achizitionarea unei locuinte, trebuie sa aveti in vedere si acest factor.
Recomandare (stiu ca multi o sa ma injure pentru ce spun):
Nu este momentul sa luati un credit pentru achizitionarea unui imobil pentru o locuinta proprietate personala. Daca ar fi sa vorbesc numai despre instabilitatea pretului la petrol si alimente si ar fi de ajuns.
Voi dezbate pe larg aceasta recomandare intr-un articol viitor.
Salariul meu s-a dublat in ultimii doi ani, dar cheltuielile de intretinere, care includ benzina, nu s-au dublat,cum de altfel nu s-au dublat preturile in general. Chiar daca salariul nu s-ar fi marit deloc, ponderea benzinei relativ la venit e mica, la fel si restul intretinerii. Cheia aici nu e economia, ci salariul mare. Energia trebuie canalizata pe obtinerea unui salariu mare sau a unor alte venituri mari si nu pe economie de carburant sau de mincare.Tin sa accentuez importanta salariului, relativ de orice alt venit, pentru ca este ceva constant si pe care te poti baza, timp in care sigur ca poti sa faci afaceri sau alte ocupatii care sa mareasca venitul . Deasemenea, contractul de munca care-l faci e important, eu am asigurare in caz ca ma imbolnavesc si nu mai pot profesa. In ceea ce priveste creditele, intradevar, nu e momentul de a lua un credit ipotecar, daca vreti credit luati mai bine unul de consum, in care sa nu fie implicate garantii imobiliare sau ipoteci.
Bun gasit!
In primul rand, MULTUMESC, Luca! Pentru efort, pentru exemplul pe care il reprezinta acest blog.
Intamplarea fericita (sau poate ca nu; se spune ca maestrul apare numai atunci cand ucenicul este pregatit) a facut sa ajung pe acest blog. In secunda doi, m-am si inregistrat. Pentru cei interesati de tematica, informatiile de aici (si ma refer in primul rand la cele verificate) sunt deosebit de valoroase!
Din experienta mea in „campul muncii” (am fost salariat, am avut propriul srl, am avut o franciza), am constatat ca NIMIC nu e sigur pe lume. Siguranta oferita de salariu, de asigurari, de pensie este o mare iluzie. Asa cum averi impresionante adunate ani de-a randul s-au pierdut in decurs de minute, asa se poate intampla si cu venitul salarial… Este incredibil cat de puternica este legea „mie nu mi se poate intampla”… Nu poti aprecia corect decat atunci cand experimentezi atat succesul, dar mai ales esecul. Da, salariul e bun, atata timp cat este privit ca o stare de tranzitie. A face din vanzarea fortei noastre de munca un scop in viata, din punctul meu de vedere, conduce la proprie involutie.
In ceea ce priveste creditul (nu ma refer la cele pentru afaceri), pe multi dintre noi, ne transforma in sclavii voluntari ai propriei slabiciuni de a de a poseda fara a ne permite, de a afisa imaginea unei potente pe care nu o putem sustine, in sclavii propriei lipse de educatie financiara. Da, si eu gandesc ca a contracta un credit in contextul financiar actual este cel putin o greseala.
Nici eu nu fac din salar un scop in viata, da stii ce bine e sa-l ai? Ia incearca sa faci afaceri fara bani, salar sau ce o fi, sa vedem ce se intimpla. Salariul poate asigura, in mod tranzitoriu, viata de zi cu zi si chiar o baza financiara pentru afaceri.
In aceeasi idee a se consulta si:http://www.ccib.ro/afacerea/BD_HOME_DETAILS.aspx?id_document_param=9417&id_category_param=11&id_language=1
ai subliniat foarte bine un aspect: salariul poate fi o baza de plecare. chiar daca faci investitii pentru a-ti asigura o dezvoltare a capitalului, nu e bine sa renunti la salar decit in momentul in care venitul rezidual il depaseste de cel putin trei ori.
aceasta strategie este prezentata intr-un articol pe care l-am scris deja si care v-a apare in empower.ro probabil in doua saptamini.
cazul tau este unul fericit. sa ridice mina cei carora li s-a dublat salarul in ultimii doi ani 🙂
@ Jules Verne
Deocamdata…
De pilda generatia parintilor (nascuti in anii ’40-’50) a dus-o bine, fara griji, cu salar, locuinta si loc de munca „sigur”. multi dintre ei, muncitori fiind, s-au trezit pe drumuri, amenintati de coruptie si saracie. Ei credeau ca asa ceva nu li se poate intampla. Asta inseamna miopie mentala.
Salariul se poate negocia 😉
Ideea e obtinerea unui salar/venit mai mare, nu a reducerii cheltuielilor.
ai dreptate, pe jumatate.
in finantele personale, exista doua elemente importante pe care trebuie sa le ai in vedere:
1. obiectivul cresterii veniturilor, care trebuie sa fie o preocupare permanenta (aici ai dreptate)
2.gestionarea permanenta a cheltuielilor in asa fel incit venituri-cheltuieli >0 (aici e o alta discutie despre acumularea rezervelor…)
degeaba cresti salariul daca aceasta crestere e consumata de inflatie sau, mai rau, in permanenta cheltuielile depasesc veniturile.
Multa vorba, da cu toate astea, salariul e bun, sa fie si el pe acolo, ca sa poti trai decent in timp ce visezi la a deveni milionar.Nu cred ca asta ma face miop mental, ci doar multumit financiar. Pina ma voi imbogati, bineinteles, si voi deveni milionar, cind voi fi si mai multumit.
16.07.2008 Articol publicat in „Afacerea” editorial on line al ccib.ro
Pofta buzunarului si puterea salariului
„Dupa ce luni de zile toata lumea s-a intrebat cat de strans suntem legati de criza financiara mondiala, iar unii analisti au afirmat chiar ca Romania este una dintre cele mai sensibile economii, iata ca dinspre BNR razbate un fior rece: Regulamentul pentru limitarea riscurilor la creditarea perosanelor fizice. In economia romaneasca au avut loc profunde schimbari care, intre altele, au atribuit acum cetatenilor rolul de sperietoare pe care il aveau, in urma cu niste ani, societatile de stat care produceau mai mult datorii la buget decat marfuri acceptabile pe piata. O privire mai atenta poate insa arata cum s-a facut aceasta rocada.
In primul rand, banii castigati de romanul de rand nu ajung pentru un trai zilnic decent. Desi sintagma trai decent nu exista in nici un anuar statistic, ea ar putea fi definita prin acel nivel capabil sa satisfaca dorinta legitima a oricarui om de a nu cheltui tot ce are numai pe mancare si casa, de a-si putea permite si niste mici placeri. Pentru care insa, de obicei, nu mai raman fonduri. In primul trimestru al anului in curs, veniturile totale lunare medii ale unei gospodarii au fost de 1998 lei, dar veniturile banesti au fost de numai 1612 lei, adica 553 lei de persoana. In acelasi interval, cheltuielile totale lunare medii intr-o gospodarie au fost de 1806 lei, adica 90,4% din venituri! Si, ca sa turnam gaz peste foc, sa mai spunem si ca 71,7% din totalul cheltuielilor au fost pentru consum si 15,9% pentru taxe si impozite. Nu mai insistam asupra acestor cifre, dar ele arata clar ca veniturile nu ajung si pentru ceea ce un om care munceste si-ar dori, adica o casa si un concediu mai acatarii, o masina etc.
E adevarat ca Mugur Isarescu a spus raspicat ca „romanii trebuie sa inteleaga ca veniturile sunt legate de productivitate, nu de dorinta unui nivel de trai mai ridicat“, dar in fata unor tentatii adunate in vitrinele mall-urilor si in galantarele supermarketurilor, e greu de presupus ca omul nostru se va opri doar pentru a asculta vorbele (de altfel, intelepte si realiste) ale guvernatorului BNR.
Si atunci, indemnat si de reclamele unor banci in care i se spune cat de usor este sa ia un credit, pe care nu trebuie sa il plateasca decat dupa o considerabila perioada de gratie, romanul se arunca sa isi cumpere bunuri pe care le-a dorit de o viata, iar de platit, om trai si om vedea…
Dar de vazut, nu prea este mare lucru. Pentru ca in mai 2008, inflatia a erodat castigul salarial mediu real, care a fost cu 3,2% mai mic decat in luna aprilie, iar fata de mai 2007, salariul real a fost doar cu 13,7% mai mare!
Amatorii de senzatii tari ar trebui sa isi aminteasca si faptul ca, tot in termeni reali, din aceeasi luna mai 2007 pana in mai 2008, creditul neguvernamental a crescut cu 48,8%, pe seama unui spor de 30,6% la creditele in lei si de… 65% la cele in euro!
Privind lucrurile prin prisma acestor catorva cifre si adaugand un factor agravant, si anume ca in Romania legea este facuta numai pentru a gasi portite de a o eluda, chiar si pana la a trece granita cu penalul, este absolut firesc ca BNR a simtit nevoia stringenta sa diminueze rata de crestere a creditarii, ajungand astfel sa emita un Regulament prin efectul caruia bancile sa fie silite sa nu mai acorde credite peste suma pentru care un om a platit impozit in anul precedent, cu un spor de maximum 20% si sa puna la dispozitia solicitantului informatii privind rambursarea noului credit in cele mai vitrege conditii, adica la cea mai mare dobanda si la cel mai mic curs de schimb. La o discrepanta atat de mare intre nivelul de crestere al creditelor si cel de marire al salariilor (proces care ar fi trebuit sa aiba loc exclusiv pe baza cresterii productivitatii), pe fondul aparitiei unui numar tot mai mare de adeverinte de salariu inexacte, BNR se vede silita sa ii anihileze ea, cu mijloacele de care dispune, pe cei care emit sau fac uz de declaratii false de venit.
Cresterea inflatiei in luna iunie 2008 la 8,61% fata de iunie 2007, cu mult peste tinta anuntata de BNR la inceputul anului, evidentiaza faptul ca Regulamentul amintit este incomod, dar el arata ca macar Banca Centrala refuza sa se lase leganata de iluziile pre-electorale pe care politicienii ar dori sa le vanda unei populatii dezamagite, precum si de obsesia unui profit cat mai mare, care a cuprins bancile comerciale care trimit acasa cu posta carduri de credit. De asemenea, Banca Centrala se vede in neplacuta pozitie de a fi cea care le spune romanilor ca oricat ar fi ei de saraci si de mari dorintele lor, creditele de consum nu mai sunt o solutie pentru rezolvarea problemelor curente!
In actuala etapa, lipsa unei arme eficiente de lupta impotriva efectelor diferentei dramatice dintre adancimea si nesatul buzunarului romanului si puterea salariului acestuia de a pune la loc banii imprumutati poate arunca Romania cu multi ani in urma, astfel incat nici vorba sa nu mai poata fi de adoptarea monedei unice europene pana in 2014. Ramane de vazut daca va fi mai tare inventivitatea cetatenilor si a bancilor comerciale de a gasi tertipuri pentru a ocoli legea sau plasa intinsa de Banca Nationala a Romaniei va fi destul de deasa si de rezistenta, ceea ce e putin probabil sa se intample.” Autor:Alexandru MARINESCU
Observatia mea: angajatul roman nu poarta nici-o vina in privinta productivitatii scazute, vina o poarta manageriatul!
O da, managementul la noi e de groaza…
Eu imi permit si mici placeri ! Uraaa !
Buna,
E drept ca au crescut si probabil vor mai creste preturile la petrol si alimente dar, in acelasi timp si preturile la chirii au crescut considerabil.
Parerea mea: este mult mai avantajos sa platesti o rata pentru un credit la o casa a ta, decat sa platesti chirie – undeva trebuie sa stai… In cazul celui mai rau sccenariu – banca iti va lua casa pt ca nu ai fost in stare sa o platesti si atunci va fi ca si cum in perioada respectiva ai platit chirie.
Si inca un argument pro credit: vei fi mult mai motivat sa depui eforturi pentru a-ti creste veniturile si in paralel pentru a-ti reduce cheltuielile stiind ca o faci pentru casa ta.
Argumentul contra ar fi ce se intampla pe piata imobiliara desi, eu cred ca este vorba de un moment de panica si ca lucrurile se vor mai aseza. Aceasta idee este sustinuta de cererea inca foarte mare de locuinte precum si de un simt al proprietatii foarte ridicat al romanilor.
Pingback: Directivele “tovarasului” la moda in America | Milionarul Mioritic ®