Finante personale

Despre pomana bogatilor: intre realitate si perceptie publica

, 12 comentarii

Am citit un articol interesant in blogul Fratilor Miron, despre perceptia publica a populatie in legatura cu modul in care oamenii bogati ar trebui sa reintoarca spre societate cel putin o parte din banii pe care i-au facut. In comentariile la articol am intilnit pareri de toate felurile. Doua dintre ele mi-au atras atentia, pentru ca definesc o buna parte din populatie.

Initial am vrut sa scriu un comentariu, dar s-a dovedit a si prea lung si mi-am zis: „mai bine scriu un articol”

Parerile sint urmatoarele:

„Pentru ca un om care face un miliard il face muncind, insa DOAR prin munca celorlalti.”

„…omul de afaceri este cel care datoreaza mult comunitatii. si trebuie sa give back.”

Doua afirmatii interesante.
Din pacate prima este spuna in necunostinta de cauza (conform emitatorului, doamna/domnisoara/domnul in cauza a spus ca nu este bogata/bogat) iar a doua este declamata cu „revolta proletara”.

Se pot face multi bani DOAR prin munca proprie, FARA munca altora. Miliarde de dolari. E vorba de munca intelectuala, la bursa. George Soros, cind a atacat pe piata valutara Banca Angliei in vinerea neagra din 16 septembrie 1992, a facut in aproximativ doua luni 1.1 miliarde de dolari. Folosind doar inteligenta lui. Desigur, a fost un efort de echipa, dar fiecare si-a primit partea.

Aici e esenta. In momentul in care, ca angajat, ti-ai vindut munca pentru salar, nu mai ai nici un fel de drept sa ceri ceva in plus. Ai obtinut bani in schimbul muncii tale dar in plus ai obtinut lipsa responsabilitatilor. Angajatorul cauta comenzile, el iti traseaza sarcinile, el te plateste. Toate aceste procese le face el in locul tau, din aceasta cauza nu participi la cistig. In momentul in care ai semnat contractul tu esti pe pozitia: „da-mi de lucru, da-mi bani pentru ce fac, in rest nu ma intereseaza”.

Angajatii care au renuntat la aceste indatoriri si s-au limitat sa-si vinda munca pe bani, nu au nici moral si legat drept sa fie parte la profit.

Desigur, sint oameni care s-au imbogatit si care simt nevoia sa dea ceva inapoi. In ciuda faptului ca ei (in general) nu dau bani direct la oameni, ei … dau bani. Catre ONG-uri si fundatii, catre proiecte de cercetare care doresc sa obtina tratamente sau medicamente, etc. Tot bani sint. E o miopie groaznica si dovada de egoism atunci cind spui: „de ce nu-mi dai MIE”

Plus ca nu e vorba numai de bani. Sustinerea proiectelor prin asocierea brand-ului, transferul de know-how, sint multe modalitati prin care poti arata ca iti pasa. Nu e vorba sa dai inapoi ce ai „furat”, cum crede lumea, un fel de pomana ca sa-ti speli pacatele, ci de un gest uman, benevol, de solidaritate.

Sint de acord, exista si oameni care fac pomeni tocmai pentru a fi populari in ochii maselor.De obicei acestia dau bani in mina, persoanelor, pentru ca impactul este direct pentru cine primeste si orbitor in ochii publicului, care zice: „asta ar putea sa-mi dea si mie„. Dar se vede imediat, asta o stie oricine.

Cei care contribuie cu adevarat, de multe ori o fac low profile, departe de reflectoarele mass-media. Citeodata presa ii descopera, pentru ca sint bune subiecte de ziar. Apoi ii lasa in pace iar ei isi desfasoara munca mai departe.

Sint pomeni si… pomeni. Dar mie imi place sa cred ca cei care simt nevoia sa ofere ceva gratuit lumii dupa ce au devenit bogati (cu exceptia celor care dau bani in mina) sint generosi, nu impart pomeni.

Comentarii

comments

Standard

12 gânduri despre „Despre pomana bogatilor: intre realitate si perceptie publica

  1. Luca zice:

    @ Ovidiu

    n-ai pentru ce, articolul trateaza o tema foarte importanta. ma bucur ca a abordat-o cineva!

  2. Jules Verne zice:

    Mentalitatea comunista face inca ravagii, exista in continuare ura de clasa, saracii ii injura pe „exploatatori”, daca ai o casa si ceva bani intrii automat in tagma jefuitorilor, si Huooo hotzii, dupa care ei se duc la o bere si la meci, injurind oamenii care au facut ceva mai mult, si care poate chiar dau ceva societatii in general

  3. Feri zice:

    Asta pentru ca marea majoritate a „capitalistilor” in Romania chiar au furat,au devalizat, au fost securisti etc.

    Cei care au facut „avere” din munca lor fara a fi in „retea”, fara a se implica politic , fara a comite ilegalitati sunt extrem de putini, uitati-va in jurul vostru.

    O casa si ceva bani nu inseamna bogat, ar trebuie sa fie o clasa medie groasa intr-o societate normala.

  4. Luca zice:

    @Feri

    „O casa si ceva bani nu inseamna bogat…”

    din pacate si cei care au o casa si ceva bani sint trecuti tot in clasa „vampirii neamului” care s-au imbogatit, unde bogat=hot

    romanul accepta cu greutate ca banii se pot face altfel decit tragind tzepe, dind tunuri si stind ca o capusa pe spatele statului. aceasta atitudine poate fi axplicata partial prin saracie, partial prin logica balcanica „sa moara si capra vecinului”

    hazliu este ca majoritatea din cei care au o casa si o masina (si atit) le au luate pe credit si muncesc ca robii pentru ele. iar acestia „beneficiaza” de acelasi tratament 😀 cu huooo

  5. Feri zice:

    Accepta cu greutate pentru ca asa s-au facut banii in MAREA majoritate a potentatilor romani.

  6. Luca zice:

    @ Feri

    ma repet, e chestie de perceptie publica.

    1.cei care trag tzepe si devalizeaza ajung in gura presei pentru ca e subiect de scandal
    2.cei care se imbogatesc prin afaceri cinstite si prin investitii sint low profile pentru ca presa n-are treaba cu ei

    eu stiu personal citiva milionari in valuta, la care daca te uiti nu spui sau nu stii ca sint milionari. oameni obisnuiti, ca mine si ca tine, care au o afacere, e adevarat, sau investesc, de cele mai multe ori in imobiliare. pentru ca ii cunosc stiu ca sint milionari, dar nu stiu exact la ce valoare. chiar nu conteaza. pe astia nu ii stie marea masa a populatiei, decit apropiatii.

    cum spuneam, e chestie de perceptie. asa ajunge lumea sa creada ca milionarii se produc la fabrica de mirshavii.

  7. Feri zice:

    Domle ce e asa complicat.Majoritatea sunt banditi, si sunt cativa „muncitori ca robii” care au un milion doua, ceilalti au sute de milioane.

    Nu cred ca perceptia e balcanica, sa moara capra vecinului, bere si meci etc.
    Chiar sunt banditi majoritatea.

  8. Devine interesant 🙂 .

    si eu cred ca este o problema de perceptie aici.
    Cunosc ?i eu astfel de oameni, milionari in valuta. Ce am observat la ei este c? sunt oameni foarte disciplinati, atenti, care pur si simplu isi vad de afacerile si de familiile lor si vor sa fie lasati in pace.
    Daca i-ai vedea la magazin nu ai spune cati bani au — nu umbla nici cu masina bengoasa, nici cu lanturi de haur la gat. sunt modesti. Mai mult, lor le place sa ofere ajutor (timp, asistenta si resurse), insa intr-un fel discret, departe de ochii lumii.

    Cei care umbla cu inselaciuni pana la urma tot ajung in gura presei, care e avida de scandaluri. Primesc destul prin publicitate negativa si pierderea credibilitatii.

  9. Valeriu zice:

    Din pacate societatea noastra are inca si va mai contiunua o perioada oarecare sa aiba reminiscentele „epocii” trecute. lumea asociaza inca de la varste fragede ca cei bogati sunt „rai, inamicul oamenilor cinstiti” si alte asemenea chestii… in plus, ceea ce ma ingrozeste este ca multi romani promoveaza doar ideea ca in Romania se reuseste doar prin „smecherii” si prin solutii „magice”. astfel, se ajunge ca oamenii sa fie mai mult preocupati de ce fac altii, strigandu-si nemultumirea in legatura cu situatia din societate, sa „latre” si ajung sa faca tot ceea ce critica, pentru ca „doar asa te descurci” si pentru ca „nu ai incotro” in lumea asta „rea” si sa caute scuze pentru nefericirea lor in loc sa caute solutii pentru ei insisi.

    cat despre cei cu bani, putem invata de la ei ce inseamna munca si succesul si ca nu trebuie sa „epatezi”, insa trebuie sa invatam de la adevaratele modele, de la adevaratii oameni de succes si nu de la cei „senzationali” care din pacate sunt promovati de mass-media.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.